top of page
  • Instagram
  • Facebook
  • TikTok
DJI_20260517153344_0114_D.jpg

O reflecție asupra călătoriei vieții, a alegerilor pe care le facem, a momentelor care ne definesc și a urmelor pe care le lăsăm mult timp după ce am plecat.

UNDE A ÎNCEPUT TOTUL M-am născut în București, capitala României, la doar câteva luni după căderea comunismului. Pot spune că am avut norocul să fac parte din prima generație de români născuți în libertate, deși această libertate a venit cu un preț greu, plătit în vieți omenești. Mi-am petrecut copilăria, adolescența și începutul vieții adulte în întregime în orașul meu natal. Imediat după terminarea liceului, am început să lucrez pentru diferite companii, în diverse domenii. Am experimentat și viața universitară pentru o vreme, dar după doar un an și jumătate, am decis să renunț. Nu mă regăseam în ceea ce alesesem să studiez, iar dificultățile financiare m-au împins să caut un loc de muncă stabil. Prins între responsabilitățile vieții de adult și dificultățile financiare, m-am trezit în cele din urmă, poate mânat de o ambiție greșită, urmând o școală de formare a crupierilor la unul dintre marile cazinouri din București. După aproape doi ani, am decis să plec din țară. Profesia pe care o alesesem mi-a deschis multe uși, fiind la mare căutare în multe părți ale lumii. Și astfel, în 2017, am devenit primul membru al familiei mele nu doar care a plecat de acasă pentru a munci în altă țară, ci și primul care a călătorit vreodată dincolo de granițele României.

O LUME DE EXPERIENȚE Așadar, în 2017, am ajuns în Anglia, în orășelul Margate, situat pe coasta de est a țării, de unde aveam să mă mut destul de repede. În anii petrecuți acolo, am locuit în trei orașe diferite, lucrând pentru aceeași companie. Dintre toate, însă, Bournemouth a fost locul care mi-a plăcut cel mai mult. Totul era nou pentru mine: țara, oamenii, cultura, clima și experiențele pe care această mutare de acasă avea să le aducă. La începutul anului 2020, am ajuns la Edinburgh, capitala Scoției, unde urma să locuiesc două luni, până la izbucnirea pandemiei de COVID-19. La scurt timp după aceea, am decis să mă întorc în România, unde am reușit să găsesc un loc de muncă la unul dintre cazinourile din București. Am stat acolo aproape până la sfârșitul anului 2022. Apoi am decis să părăsesc din nou țara. A apărut o oportunitate care mi-a oferit perspective financiare mai bune și șansa de a învăța o limbă nouă. Așa am ajuns într-un sat mic de lângă orașul Leipzig, în Germania. Privind în urmă, mutarea atât de frecventă nu părea să mă deranjeze prea mult, poate și pentru că am continuat să lucrez în aceeași industrie, industria jocurilor de noroc. Din păcate, Germania nu s-a dovedit a fi ceea ce mi-am imaginat. Spre sfârșitul anului 2024, a apărut o nouă oportunitate, una care mi-a oferit și șansa de a prelua o poziție de conducere într-o industrie în care lucram deja de mulți ani. Prin urmare, am ales să mă mut în Elveția. Așa am ajuns în Davos, un mic oraș elvețian care găzduiește Forumul Economic Mondial în fiecare ianuarie, devenind un punct de întâlnire pentru lideri politici și reprezentanți ai afacerilor din întreaga lume. Privind în urmă, am trecut de la viața într-o capitală a fostului Bloc Estic la a locui aproape de mare, apoi la a experimenta un oraș cu o istorie bogată și o arhitectură distinctivă, cum ar fi Edinburgh, urmat de un mic sat german și, în final, un oraș de munte în inima Alpilor Elvețieni. La început, unele lucruri au fost interesante și plăcute. Spre final, însă, totul s-a transformat într-una dintre cele mai dezamăgitoare experiențe din viața mea. Cazinoul la care mă înscrisesem trecea prin numeroase schimbări: un proces de rebranding, o mutare într-o altă locație și probleme colective cauzate de toate aceste transformări. Paradoxal, acesta a fost și locul în care s-a aprins în mine scânteia pentru fotografie și creativitate, o pasiune a cărei importanță pentru viața mea nu mi-o puteam încă imagina.

O NOUĂ PERSPECTIVĂ Încă de când am plecat din România, mi-a plăcut să fac fotografii, să ofer perspective diferite asupra locurilor pe care le descopeream, precum și să împărtășesc idei despre noi destinații care merită vizitate. Cu toate acestea, nu m-am gândit niciodată serios să transform această pasiune într-o profesie. În 2025, însă, am decis să fac un pas în această direcție. După multe zile de cercetări, mi-am cumpărat primul aparat foto, un model undeva între entry-level și intermediar: SONY a7 III. Așa a început un proces, unul care, cel mai probabil, nu se va termina niciodată: învățarea continuă a artei fotografiei și surprinderea celor mai unice cadre, locuri, oameni și emoții. În acel moment, fotografia era încă doar un hobby. Nu începusem să o practic profesional și încă aveam jobul meu de manager la cazinou. Totuși, așa cum se întâmplă uneori în viață, nu totul merge așa cum ne-am dori. În primăvara anului 2026, după o perioadă marcată de schimbări semnificative la cazinoul unde lucram, de la mutarea într-o nouă locație până la procesul de rebranding, am primit vestea că, din motive financiare, departamentul de Jocuri Live se va închide, iar majoritatea dintre noi care lucram acolo vom fi concediați. În acel moment, mi-am dat seama că poate aveam oportunitatea de a lăsa în urmă industria cazinourilor, după 11 ani de muncă neîntreruptă în domeniu. Am decis să profit la maximum de acest moment și să mă concentrez 100% pe fotografie, dedicându-mi timpul învățării și dezvoltării acestei pasiuni. M-am înscris la un curs profesional de fotografie, unde am aflat mai multe despre profesie, inclusiv tehnici, metode și diferite abordări ale fotografiei. Programul a durat aproape patru luni și a implicat peste 300 de ore de pregătire intensivă. În tot acest timp, am exersat constant și am încercat să-mi găsesc propriul stil. Deși simt că încă sunt în căutarea propriului stil fotografic, adevărul este că mă bucur de aproape orice formă de fotografie. De la natură și peisajele frumoase pe care le oferă, la fotografia stradală, unde puteți surprinde momente unice și cu adevărat naturale, și până la evenimente în care două suflete își jură iubire pentru totdeauna.

O NOTĂ PERSONALĂ Privind în urmă, îmi dau seama că fiecare loc în care am trăit, fiecare experiență prin care am trecut și fiecare persoană pe care am întâlnit-o mi-au modelat modul în care văd lumea astăzi. Poate de aceea, fotografia a devenit mult mai mult decât simpla fotografiere pentru mine. Este o modalitate de a explora, observa, conecta și păstra momente care altfel s-ar putea estompa în timp. Nu cred că fiecare fotografie trebuie să fie perfectă și nici nu cred că fiecare moment poate fi planificat. Uneori, cele mai semnificative imagini sunt cele surprinse pe neașteptate, când totul pur și simplu se așază la locul lui. O expresie facială trecătoare, o stradă liniștită, un peisaj uluitor sau un moment trecător între doi oameni pot spune o poveste pe care cuvintele uneori nu o pot spune. Încă învăț, experimentez și îmi descopăr propriul mod de a vedea lucrurile. Nu știu exact unde mă va duce această călătorie, dar știu că vreau să o explorez în continuare, câte o fotografie pe rând. Și dacă există un lucru pe care sper ca fotografiile mele să-l facă întotdeauna, este să facă pe cineva să se oprească pentru o clipă, să simtă ceva și poate să vadă lumea dintr-o perspectivă diferită. Pentru că, în cele din urmă, nu este vorba doar despre fotografiile pe care le facem, ci despre momentele pe care alegem să le păstrăm. O IMAGINE CARE DUREAZĂ PENTRU TOTDEAUNA.

bottom of page